Ţopii

Numele de “ţop” este pus în legătură cu o poreclă dată de germani locuitorilor din Munţii Apuseni:

” țop (-pi), s.m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă.” ( DER )

“Dealtfel şi denumirea de Ţopi derivă dela cuvântul german Zopf, care pe româneşte însemnează chică şi cum funcţionarii nemţi de pe vremuri, cari dispreţuiau pe Moţi, îi numeau Zopfiger Walach (Valach cu chică), s-a perpetuat astfel porecla de Ţop. ” ( I. Rusu-Abrudeanu, “Moţii” )

Această explicaţie trece însă cu vederea prezenţa în Balcani a unor aromâni numiţi “cipani”,  “ţipani” sau  “ţopani”. Originea acestor nume este problematică, însă – ca dealtfel şi numele ţopilor- nu cred că ar putea avea la origine germanul “Zopf”.

*

“Ţop” ar putea avea legătură – într-un fel sau altul – cu “ţeapă” şi “ţap”.

Dintr-un PIE *k’ip- “ramură” ar proveni lat. cippus “stâlp ascuţit de lemn sau piatră”, alb. thep “piatră ascuţită”, tsep “colţ, unghi”, step “margine, vârf” lit. šipulī̃s “aşchii de lemn”, dial. “trunchi”. Rom. “ţeapă” intră, cred, în această categorie.

Unealta numită “ţapină” este legată strict de activitatea tăietorilor de lemne:

” ȚAPÍNĂ, țapine, s.f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, întrebuințată la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s.n.] – Et.nec. ” (DEX 98)

În dicţionarul lui Pokorny rădăcina apare ca k̂eipo-, k̂oipo-  ; derivate posibile ar fi, cred, “cipan/ţipan”, respectiv “ţop”.

Sensul originar al acestor cuvinte ar putea fi ( ? ) fie de “lemnar”, fie de “muntean”.

Problematice – şi posibil legate de “ţop”-  mi se par “a ciopli” şi “cep”. Probabil că din “ţop” a dispărut o terminaţie vocalică.

*

În Munţii Trascăului apare un oronim curios – “Dealul Thiopului”; oare ce consoană ciudată ascunde această grafie improprie limbii române ?

*

Germanul Zopf este coradical englezului top ; cuvinte înrudite ar exista doar în limbile germanice ( ? ).

După lingvistul Sorin Paliga, de ex.

“Tăpía NL Banat. The same as, or close to, ancient Tapae where the Roman and Dacian wars took place. Other etymologically related Thracian and other forms are quoted in Decev Sprr 489: Kere-tapa (Phrygian), Tapassos (Caria), Tapasidai
(Milesian), NP Etruscan tapsina > Lat. Tapsenna, Tappo, Tappius etc. Cf. Rom. dial. tipíe ‘a small hill’and tăpşan ‘an elevated flat place’. Reflects Preie. *T-B-, *T-P-. See also Ţebea, Ţibleş.”

Numele ţopilor ar putea fi înrudit cu toate acestea.

În plus, “Tapae” ar putea fi – ceva mai discutabil – o atestare a numelui lor în antichitate ( când zona locuită de ei putea să nu se limiteze la Apuseni ).

În legătură cu numele ţopilor, ipoteza PIE k̂eipo-, k̂oipo- mi se pare însă că are şanse ceva mai mari.