Istoriile lui Roderick

Septembrie 8, 2009

Între galben şi roşu…

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:54 pm

Căutând de unde vine numele molidului , numit şi brad roşu, am dat peste radicalul PIE

Proto-IE: *molw-

Meaning: reddish, yellowish

Baltic: *mul̃w-a- adj., *mulw-iā̃

Latin: calceus mulleus `Schuh von roter Farbe mit hoher Sohle als Auszeichnung der Könige, später der drei obersten Magistraten’

Celtic: Cymr melyn `gelblich’, OCorn milin `gelblich’, MCorn melyn `gelblich’, Bret melen `gelblich’ ”

( starling.rinet.ru )

Acest „gălbui-roşcat” corespunde culorii scoarţei de molid şi explică numele de „brad roşu”.

MOLÍD s. (BOT.) 1. (Picea abies) brad roşu, (reg.) târş, (Transilv.) sihlă. 2. (Picea excelsa) brad, (reg.) molete, molidar.  ” ( „Dicţionar de sinonime”, M. şi L. Seche )

(sursa imaginii- wikipedia.org)

Molete sau molan este şi un peşte:

MOLÉTE2, (1, 2) moleţi, s.m., (3) molete, s.n. 1. S.m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S.m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S.n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului.”  ( DEX 98 )

(www.crap.ro)

Descrierea culorii sale, pe http://www.crap.ro

„Coloratia: Foarte variabila, in general marmorata, galben – verzuie pe spate si flancuri, cu multe pete negre, neregulate. Burta alba cu o linie rosiatica. Pe inotatoarele dorsala si codala prezinta pete brune, neregulate. ”

E posibil ca şi numele peştelui să aibă aceeaşi sursă ca şi cel al arborelui, indicând o anume nuanţă de culoare.

În fine, molan sau molete se mai numeşte şi vinul roşu, termenul fiind – se pare – argotic.

MOLÁN2 s.n. (Reg.) Vin din struguri nealtoiţi. – Mol3 + suf. -an.” ( DEX 98 )

mol s.n. – Vin. Ţig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca şi der. molan, s.n. (vin), molete, s.m. (vin).” ( Al. Ciorănescu, „Dicţionarul etimologic român” )

E posibil ca şi în acest caz rădăcina cuvântului să fie aceeaşi.

***

În legătură cu cele de mai sus ar putea fi şi un cuvânt vechi daco-românesc – mălai.

Din Dicţionarul etimologic al lui Ciorănescu:

mălái (măláiuri), s.n. – 1. (Mold., Trans.) Mei (Panicum miliaceum). – 2. (Trans.) Teren cultivat cu mei. – 3. (Mold., Trans.) Făină de mei. – 4. Făină de porumb, porumb măcinat. – 5. (Mold.) Pîine de mei sau de porumb. – Var. (Mold.) malai (sensul 2, pl.) mălaie. Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt ca moştenire dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 52); ca urmaş al sl. mlĕti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvînt mei lai (Weigand, Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor., IV, 831; REW 5572); sau prin lat. amylum (‹ gr. ἄμυλος), cu suf. –alium (Giuglea, Dacor., III, 599). Nici una din aceste ipoteze nu este satisfăcătoare. Apare evidentă înrudirea cuvîntului cu mămăligă, cu atît mai mult, cu cît ambele lipsesc din dialecte. Dacă-i vorba de o formaţie internă şi expresivă, ne-am putea gîndi la o formă primitivă *mămălaie, cu aceeaşi reduplicare ca în mămăligă şi cu suf. expresiv diferit, cf. hărmălaie, hărăbaie, vîlvătaie etc. Baza expresivă ar fi, într-un astfel de caz, reduplicarea m-m, cu sensul de „aliment”, ca în mamă şi mămăligă; şi forma actuală, mălai, ar fi reconstituită după pl. mălaie, cu pierderea reduplicării ca în măligă. Der. mălăoi, s.n. (turtă din sămînţă de cînepă); mălăoi, s.m. (floarea-soarelui, Helinathus annuus; plantă, Helianthemum alpestre). Din rom. provin rut. maljaj, pol. malaj (Miklosich, Wander., 10; Berneker, II, 10), rus. malai (Vasmer, II, 90), bg. malai (Capidan, Raporturile, 225), mag. malé (Edelspacher 18).”

Mămăliga dacică era făcută din mei ( cuvânt sinonim cu mălai ) . Nu e exclus ca numele mălaiului să derive din culoarea galben-roşcată a seminţelor, mai ales dacă e vorba de meiul roşu.

  ( sursa imaginii – http://www.drsfostersmith.com )

Anunțuri

36 comentarii »

  1. Cum e cu „mays” din limbile amerindiene ?

    Comentariu de Nautilus — Septembrie 10, 2009 @ 2:10 pm | Răspunde

  2. E de vazut ce are cu meiul nostru, poate chiar cu malaiul.

    In legatura cu molidul, m-am gandit prima oara la vreo legatura cu „mal” ( munte , in albaneza ). Dar raman la parerea de mai sus

    Comentariu de roderick — Septembrie 11, 2009 @ 2:09 pm | Răspunde

  3. Nu cred că molidul își poartă numele datorită unei culori, ci grație mărimii la care poate ajunge(50 de metri dacă nu-l taie românul de Moș Ajun :))și e complementar cu maldăr, maldac și malac. Mă întreb dacă îl pot trage și pe moldă(albie,covată) din molid, dar nu știu dacă era folosit ca material pentru asta..mai degrabă are sens în limbile germanice( MOLD)Mă întreb care etimologia pentru Mulder din X-files :) .În sfîrșit, toate cele înșirate mai sus vin dintr-o rădăcină IE MEL = puternic, mare, masiv(gr.MALA – foarte).
    Măceș și mac nu-s incluse în lista ta deși au amîndouă o legătură cu culoarea roșie.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 25, 2010 @ 7:31 pm | Răspunde

  4. Este în dicţionarul lui Pokorny un *melōdh- (molǝdh-, molǝdh-) ” elevation; head ” ( în engleza veche molda -„top of the head”

    La 50 de metri ajunge şi stejarul … mai degrabă ar fi vorba de forma trunchiului de molid- ascuţit, cu vârf .

    Corespondentul uralic al rădăcinii IE este *mOlV „sân” …

    Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2010 @ 8:09 pm | Răspunde

    • Ar mai fi, cred, o posibilitate.

      Numele ar putea fi dat de răşină, coradical cu „smoală” ( PIE *smelǝ- , lit. smelà „răşină”, let. smęls „lemn de răşinoase” ).

      Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2010 @ 8:57 pm | Răspunde

    • Picea excelsa este numele științific al molidului,semn că i se subliniază înălțimea,mărimea: lat.excelsus- elevated, lofty.
      Mălai(meiul,că mălaiul- făina, însemna măcinatură, măciniș, morărit) și corespondentul lat.milium-mei(lit.malnus, gr.meline),înrudit cu numeralul o mie( sensul era de neumărat,o mulțime maaare) au o rădăcină comună ie mel- lofty,big,strong and so on. Se referă la numărul boabelor! Numeralul o mie ar fi avut mare sens în dacică,aveau adj.corespunzător să facă analogia.
      Dacă legi molidul de o culoare între roșu și galben, mai degrabă palid, spelb( molíft, molídv sau molete), atunci adj.smolit(înv.reg.-brun, brunet, galben, îngălbenit, negricios, oacheș, palid) ar fi mai apropiat, dar nu prea.Eu cred că ar trebui să avem măcar un singur derivat „molid/molit” care să exprime o culoare, direct, nu indirect..ca molan-vin de casă.
      Porob(sin:brad) ar fi cel mai aproape de o culoare roșie prin poroș(foarte roșu,pară),dar am impresia că vine din altă parte.(poate ie (s)par- beam, log).
      Mă întreb dacă poroboc(pruncie,prunc) și porodiță(urmaș, deși se dă un sl.po-rod-naștere) au ceva de-a face cu ie par- to give birth,to hatch; Prunc ar fi doar o simplă contracție.

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 10, 2012 @ 4:44 pm | Răspunde

      • „poríh, poríhuri, s.n. (reg.) 1. prag alcătuit din bușteni puși de-a curmezișul unei ape curgătoare. 2. porțiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezișul, pentru a se ușura transportul buștenilor la vale. ” (DAR)

        „porob” seamănă un picuţ cu slavul „borove” ( pădure de brad )

        Mai e arom. „arobu”, „robulu” = molid. Po-robulu > porob ( ? )

        „RÁBURI s. pl. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.” ( Dict. de sinonime)

        rabdomanțíe
        ” „use of divining rod” (especially to discover ores or underground water), from Gk. rhabdos „rod, twig, stick” + manteia „divination, oracle.” Gk. rhabdos is from PIE *werbh- (cf. Lith. virbas „twig, branch, scion, rod,” L. verbena „leaves and branches of laurel”), from base *werb- „to turn, bend” ” ( etymonline.com )

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 16, 2012 @ 11:29 pm | Răspunde

      • arom.arobu(a protetic) și robulu vin din adj.lat.rubus(rom.roib, roibat), iar porob poate fi o reinventare cu sufixul slav -po. Și o confuzie cu sl.borove e posibilă, dar cred că baza e lat.rubus (roib are metateza lui iota din *robiu sau *rubiu; în interiorul Carpaților ar fi fost rub sau rob)
        Pe o arie foarte întinsă acest molid e numit „roșu”, deci e foarte posibil ca și molidul să fie versiunea tracică a arom.arobu.

        Comentariu de sorin5780 — Decembrie 11, 2012 @ 3:33 pm | Răspunde

      • Faci cumva o comparație între arom.arobu, robulu (molid) și alb. rrobull (mountain pine) după lat.robur (stejar)? :)
        Sau subliniezi originea lor paleo-balcanică din IE *werbh- http://en.wiktionary.org/wiki/verbena#Etymology_2

        În alb. e perfect valabil *wr > rr, la fel și sufixul -ull.

        PS: mai ții minte unde ai găsit arom.arobu? sl.borove este pădurea de pini.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 5, 2013 @ 11:12 am | Răspunde

      • N-ar fi haios să avem în acest porob un prefix slavic po- de care discutai în articolul din 11 Mai („Arici pogonici, arici bogorici”)? Păstrez ideea că avem un relict latin din adj.rubus.
        Alternativa ar fi să avem un termen autohton conform alb.rrobull (pin de munte). Pe pagina wikipedia: Pinus mugo, known as mountain pine, dwarf mountain pine, scrub mountain pine, Swiss mountain pine, mugo pine[3] or creeping pine”.

        Mă gândesc că proto-albaneza putea transforma rad.*werb- (“to turn, bend”) să însemne atât „dwarf mountain pine” cât și ”creeping pine”. La fel au obținut vogël (mic) dintr-un radical *bog- „to turn, to bend” sau *wag, iar noi, cu betacizare, avem boi bogărei și arici bogorici (dacă găsim așa ceva). Nu știu de ce ar mai trebui diminutivarea cu sufixul -ici, sensul presupus a lui *bogor fiind de mic. Merge o influență a terminației subst. arici (arici *bogor)
        Poate și bohaci (*bogaci) însemna tot brad „mic”, dar cu alt sufix adjectival.

        arom.arobu, dacă nu e cumva latin cf. lat. rōbur din adj.rubus, poate fi coradical cu alb.rrobull din *werbh-, *wrebh. http://en.wiktionary.org/wiki/robur#Latin
        http://en.wiktionary.org/wiki/verbena#Etymology_2
        Sensul lat. verbena (foliage) s-ar potrivi și pentru pinul albanez.

        PS: nu găsesc o etimoogie a ucr. парубок dat ca etimon pentru reg.poroboc.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 16, 2014 @ 2:10 pm | Răspunde

      • Arom. ”arobu”-molid ar putea proveni din rădăcina PIE *al- ”spruce, juniper” (starling.rinet.ru), cf. rus яловец ”ienupăr”, arm. eɫevin ”molid, cedru”

        Comentariu de Roderick — Septembrie 12, 2014 @ 1:05 pm | Răspunde

      • Pare că numele alb. pentru vacă (lopë) și cel iranian pentru vulpe (rubah) sunt coradicale. https://en.wiktionary.org/wiki/rubah
        Probabil și urm.adjectiv ar trebui conectat cu un nume al vacii dacice, nu al unui lup de stuf: ”lupan, adj. (roșcat); lupan, s. m. (lupușor; nume de animale domestice cu părul roșcat)” (DER, dexonline.ro)
        https://en.wikipedia.org/wiki/Italian_wolf
        https://hroderic.wordpress.com/2015/09/23/lupi/

        dhelpër, ledhpë – vulpe

        Ar fi interesant de subliniat precedența unor ginți antice pe anumite areale conform animalelor pe care le cunosc. De ce au albanezii vacă roșcată în antichitate sau germanicii (wolf, comparat cu it.volpes) și latinii (lupus) un nume pentru lup total iregular? Oare aveau în arealul lor comun un lup roșiatic?
        Dacă geții cunoșteau și ei un astfel de animal ar fi folosit același morfem?

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 28, 2016 @ 6:54 am | Răspunde

  5. Ținînd cont că molid e legat de alb.molikë(cred că în mod ironic KĂ formează diminutivul) putem considera smela ca neaplicabil aici.Apoi Smela care a dat smoală e același fonetism cu mola-moară,sol-soare.
    Dacă legenda lui Dragoș păstrează un sîmbure de adevăr întrebarea este cum se face că o cățea poartă numele de Molda.E posibil să fie acest cîine un tip de moloss?

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 25, 2010 @ 10:15 pm | Răspunde

    • Gata, am venit să închid un nou subiect :)
      PIE (h)moldos- moale, slab (firav)
      lat.mollis , gr.antic amalduno (to weaken, destroy) , gr. bladus (weak..Blandiana, toponim dacic? lat.blandus) gr. malthon (weakling/..veriga slabă? :) ) , O.Ir. meldach (tender/moale), slavă mladu (adj.tînăr) – toate idiomurile balcanice au mlad , prus. maldai (băieți) , skt. mṛdu (soft, mild, weak) . Ar mai fi lad(eng), norw. ladd (young man) dar și eng. mild(molcom.. un cuvînt interesant deoarece molan/moale/molete vin din lat..sau dacică?) O.N. mildr, O.Fris. milde, Du. mild, O.H.G. milti, Ger. milde „mild,” Goth. mildiþa „kindness”.
      Nu mai spun că alb molike(molid) vine probabil din alb.mol(chei, mal, dană, margine) pentru că bradul și molidul sînt numite practic la fel(bredh/bradh).Habar n-am în ce dicționar s-au uitat cărturarii noștri.Remarc în același timp că dacicul malva s-ar putea să fi însemnat același lucru ca-n română..mal, mîlos, malcom, molan.
      Lista e un mult mai mare dar mă opresc aici pentru că e clară filiația ulterioară.
      În română avem molidul care s-a stabilizat greu în graiuri (aceeași situație cu vătaș) și presupun că e legat intim de mlădiță, mlădios.Posibil ca-n graiurile noastre să se găsească și alte forme dialectale neconsemnate.
      În sanscrită familia pinaceelor e numită devadruua, adică pădure(copaci,lemn,pomi) divină..semn că cultul acesta dendrologic e multimilenar (PIE).Poate că e un sîmbure de adevăr în pretențiile hindușilor care propun ca tribul druah din Rigveda emigrat spre nord ar fi același care a dat cultul druidic.

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 13, 2011 @ 11:41 am | Răspunde

      • În aceeași idee s-a păstrat brădoș – sfînțișor, mucenic din BRAD. Am căutat multe despre cuvîntul ăsta dar tot ce-am găsit e în alb. bredh însemna a colinda brambura, a hoinări(foarte apropiat de termenii slavi absenți însă din română, semn că alb.bredh-brad vine din alt sens mai aproape de română,sfînt etc) și asta m-a făcut să mă gîndesc la situl lui Duridanov, care deși e puternic înclinat(subiectiv sic unii) spre slava lui s-ar putea să-mi fi dat indiciul.Citez:

        bredas ‘pasture-ground’ [Russ. bred, bredina ‘pasture’, bresti, bredu ‘to cross by a ford’, Balt. (Zhemait.) RN Bred-upja].
        brentas (brendas) ‘deer’ [Messap. bréndon ‘deer’].

        În română s-a păstrat brudină(bac și taxă de trecut o apă) dar în mod simbolic bradul la noi este prezent la fiecare eveniment de trecere spre o nouă etapă(înmormîntare, nuntă etc).E ca o punte între profan și sacru. La fel și cerbul cu stea în frunte, e o călăuză mitologică, deci „brentas” e un adjectiv extrem de potrivit.
        Mai sînt adj. brudiu(zăpăcit, năuc) coradical cu lat brutus și brodeală(hazard, a se potrivi etc).

        BRÁMBURA adv. (Fam.) Fără rost, fără căpătâi; de-a valma, în dezordine. – Et. nec. este găsit în sanscrită, răd.bhram – bhramati(wander, spin, move unsteadily)

        PS: n-ar fi minunat ca un om mai dezghețat să adune odată dubletele astea neologice și să le arunce la coșul de gunoi? :))
        Un dicționar mai curat și mai aplecat spre „ geniul autohton ” ar fi ideal(-isimo).

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 13, 2011 @ 12:13 pm | Răspunde

      • Nu știu dacă nu cumva mă repet ca un prost, dar iată încă o moștenire geto-dacică senzațională:
        brádoș, bradoși s. m. pl. 1. Denumire populară pentru ziua celor 40 de mucenici din Sevasta, prăznuită la 9 martie. 2. (Reg.) Colăcei de formă specifică, fierți sau copți și unși cu miere și miez de nucă; sfințișor.
        Colacul acela, ca denumire și compoziție, e precreștin și „foarte” indo-european: IE: *bherǝg- ritual yeast bread

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2012 @ 6:25 pm | Răspunde

  6. În limbile celtice şi în latină numele molidului derivă din IE *sap „suc, răşină” ( păstrat în fr. „sapin” ).

    În română „melciu” = vâscos.
    Cuv. poate deriva direct din IE *molk- „melc, salamandră” (germ. molche ) – animale care au pielea „melcie”, acoperită cu un mucus.

    IE *melit- ‘miere’ a dat hit. maliddu- ‘dulce’.
    Înrudit, la nivelul vechi nostratic, este finl. dial. maito „sevă de mesteacăn”.

    Nu e exclus nici ca IE *mel „argilă” să fi dat un cuvânt cu sens de răşină.

    Totuşi, corespondente clare par let. mal̂ka „lemn”, lit. málkna „coajă de brad”, arm. meɫex „lemn”, din IE *malǝk- „lemn de foc”.

    Comentariu de Roderick — Februarie 25, 2011 @ 10:42 pm | Răspunde

    • Melciu – vîscos(nu-l găsesc în DEX) ar putea veni din ie melk- wet(ud)..de aici mlaștină, mlacă, melciu(?), molastină, molhaș, mîl.
      Melcul pe de altă parte e complet diferit, vine din altă sursă.E numit datorită cochiliei sale ca o spirală.Toate sensurile conexe din DER numai asta spun „melcie (var. melciurie)- 2.Orbita ochiului. – 3. Labirintul urechii. – 4. Cavitatea interioară a cornului. adj. f. (oaie cu coarne răsucite); înmelci, vb. (rar, a se încolăci, a se răsuci). melciuiește-șerpuiește, melciuí vb. IV (formație ocazională) A dansa urmând linia cochiliei melcului. Zmeul tracic, la fel ca zmija(șarpe) în slavă ar trebui să pornească de la același etimon IE. La fel eng.snail, pornește de la mișcarea sinuoasă.
      Culbec e o formă corectă și nedeformată din același etimon ce a dat sl.kolo-roată și rom.colac etc.Culbec chiar e un adjectiv format cu sufix tracic/balcanic(multe ex.în alb.)
      Melcu e numit slimak în unele graiuri slave, deci ar putea fi două rădăcini IE suprapuse în română.Mai e și IE mel- to linger(a zăbovi) ce s-ar potrivi minunat melcului…„te miști ca melcul”, adj.molcom.
      Codobelc pare compus din „coadă” și un adj. belc- din băl/bălan/bălaș(alb) nu pare logic, poate din BÂLC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc..sau belciug- deci tot sensul de coadă spiralată după cochilie.
      „Berc” e cel mai probabil și s-a derotacizat cîndva, spre deosebire de boșorog din „boș-olog”- olog de boașe, cu hernie, surupat.
      De ce oare spun bănățenii belcă la sticlă?

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 10, 2012 @ 2:58 pm | Răspunde

    • Melasa este și vâscoasă și dulce

      Comentariu de sabinus — Decembrie 11, 2012 @ 6:36 am | Răspunde

  7. Moletele e numit și brudă prin Ardeal. Cred că e altă numire dacică și se raportează la mustățile peștelui.
    ie bharu- fir tree, forest și „bîrdie, burghiu”
    Bîrdie, burciu sau bourean păstrează o direcție de evoluție, brad, brudă, a bruci, brai, păstrează altă direcție.

    ie moldus- „soft, weak” s-a propagat pînă azi la fel, în două direcții: Moldava(rîul moale, liniștit), Molda(cățeaua), molidul, moale, molete etc. și altă direcție prin mladă (Ramură tânără, subțire și flexibilă care crește din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase, vegetație arborescentă, lăstăriș, tîrșar), mlădios.
    La fel molastină și mlaștină. De ce trebuie mereu să presupunem că aceste variante nu puteau coexista sau că mereu au venit vecinii să ne dea cuvinte ? Uneori capătă un sens în slavă și altul paralel în română, însă intelectualii nu concep că și noi am fi putut forma cuvintele de capul nostru, încă din zorii istoriei. Mereu apare vreun derivat obscur dintr-o limbă matcă.

    Dacii aveau și blajin sau nazalizarea sa blandus. Dacă grecii au cuvântul, slavii la fel, de ce nu și tracii? Procesul ăsta de substituire a lui D în B (sau V-B) trebuie să fie foarte vechi, încă din PIE. La fel și rotacizarea.

    Comentariu de Ioan — Septembrie 13, 2011 @ 4:30 pm | Răspunde

    • >>>>>>>>>> ie moldus- „soft, weak” >>>>>>>>>>>>>

      Moldava ar putea veni de la mol = moale, și dava = cetate

      Dacă ținem cont că în zona Moldovei au loc frecvent alunecări de teren, am putea afirma că Moldova este locul unde au loc frecvent alunecări de teren (unde dealurile o iau la vale)

      Mâl-ul este și el un pământ moale (mâl – mal – mol)

      Mlac este un regionalism care desemnează balele care curg din gura unui animal, sau mucusul de pe pielea unui pește. Acest cuvânt se referă deci tot la ceva moale, consistent și alunecos

      Cuvântul mâl este posibil să aibă legătură și cu mâlc

      mâlc = Der. molc, adj. (tăcut); molcom (var. mîlcom, mulcom, mîlcum, molcum, cu der., mr. mălcum); Var. mîrc, mîlcă, mîrcă. Sl. (bg.) mlŭkŭ.

      (de remarcat asemănarea mîrc / mâlc cu smârc, adică mâl)

      Comentariu de sabinus — Decembrie 11, 2012 @ 6:30 am | Răspunde

      • Mucus vine de la mulcus, adică mulcuș, adică molcuș, adică moale

        Comentariu de sabinus — Decembrie 11, 2012 @ 6:32 am | Răspunde

    • S-ar putea ca brudă (molete) să însemne „murdar” și să fie coradical cu bielorus. brudny și rut.brudi, referindu-se la corpul acoperit de mucus (ac.motiv pentru sin.moină). De asta e numit în engleză și „slug”.

      Dacă e un pește săltăreț poate fi coradical cu alb. bredh(wander, spring, jump; timpul trecut brodha; participiu bredhur), dar forma moștenită de noi vine prin reg. brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].
      Poate de aici vine și brudiu (mic, nevîrstnic, fără judecată). La fel avem zgâtie din IE scat-to jump, splash .

      Aici cred că e coradical cu alb.bredh ( a honări): „brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de brudnic, adj. (zăpăcit)”. Să fie peștele numit „hoinar”?

      brodi- a bălăci, a afuma (din a trece vadul?)
      brudit- adj.crud, fraged.

      Comentariu de Sorin5780 — August 10, 2013 @ 6:42 pm | Răspunde

        • http://gazetadebistrita.ro/brondosii-din-cavnic/
          ”Bătrânii spun că mai demult doar “barbaţii adevăraţi” aveau voie să fie brondoşi”
          ”Unii batrani spun ca, in trecut, brondosii erau un soi de paznici ai cetelor de colindatori, pazindu-i de eventualii talhari.”

          Sunt două sau chiar trei căi de a tălmăci semantismul de la baza acestui termen. Una ar fi să avem chiar sensul presupus din spusele bătrânilor, adică acei voinici aleși pe sprânceană, adică un gerunziu *brund sau *brond din *bhreu-s- ”to swell” (brândușă; ard.brendúș, mucenic, sfânțișor din aluat).
          Pentru asta ar trebui să amintim cuvinte ca fermentum sau alb.brumë, adică crescut, aproape adult aș zice, dar nu chiar. Sufixul -oș (alb.-osh) dă o tentă de afecțiune conceptului.

          A doua idee ar fi să avem chiar semantismul acela de apărător al comunității, deci am avea un coradical direct al arh.bronea (coif în documentele moldovenești; vezi link-ul cărții lui Gonța) sau mbroj (I protect; I defend)
          brănésc v. tr. (vsl. braniti, id. V. bărănesc). Cant. Opresc, împĭedec. (der.braniște; *bran, vamă)

          A treia idee ar fi să avem un gerunziu al verbului sursă pentru rom. brână (alb.brez), adică mascat, care poartă pe el diverse. Pentru asta ar trebui să găsim verbul sursă, care ar putea fi chiar o formă conexă rad. *bʰér (“to bear, carry”). Vezi alb. mbreh, to harness, yoke (draft animals).
          https://en.wiktionary.org/wiki/mbreh#Albanian

          Comentariu de Sorin5780 — Iulie 3, 2017 @ 4:56 pm | Răspunde

      • ”The Dacians, Thracians, and Getians regarded the bear as the messenger to the dead ancestors, or perhaps as the incarnation of their ancestors.” https://en.wikipedia.org/wiki/Bear_worship
        ”Ursul se rostogoleste in cerc, este batut si moare, apoi reinvie si urca pe toiag.”(axis mundi?)

        ”Campbell also explores Artio’s connection to the heavens by connecting Her and the long line of bear cults to the constellations of Ursa Major and Ursa Minor, the Great Bear and the Little Bear (which contain the Big Dipper and the Little Dipper). The brightest star in Ursa Major is Arcturus which is Greek for “bear watcher” or “guardian of the bears.”

        Campbell writes of these constellations – they are “revolving forever as constellations around the Pole Star, axis mundi of the heavenly vault”. In the same way Artio was perhaps seen as strong and enduring – as the center and the connection between Heaven and Earth.”
        https://feminismandreligion.com/2015/08/26/artio-celtic-goddess-of-wild-life-transformation-and-abundance-by-judith-shaw/

        E posibil să avem un scenariu clasic de mitologie vechi europeană.

        Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 22, 2016 @ 9:36 am | Răspunde

  8. E propusă o rădăcină nostratică *mALV „tree, forest”, cu derivate în limbile altaice şi uralice. Din aceasta ar proveni şi un cuvânt unguresc dialectal – malát, malád – care înseamnă ceva gen salcie, tufă ( ca şi presupusa răd. uralică ).

    Sensul de „fir tree” ar apărea în limbile turcice (proto-turcic *bAla- ); „molidul” nu poate proveni din vreuna din ele, dar ar putea fi înrudit.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 7, 2011 @ 9:39 pm | Răspunde

  9. Proto-IE: *malgʷ-
    Meaning: a herbaceous plant (e. g. mallow)
    Old Indian: ? muru-, {muruvaka-} m. `a sp. of plant’, mūrvā `Sanseviera roxburghiana’
    Old Greek: málbaks, acc. -aka `Malve’ (+ malákhǟ, molókhǟ, molákhǟ f.)
    Latin: malva f. `Malve’
    http://dexonline.ro/definitie/moliv

    Franceza a transformat numele plantei și în culoarea mov (lat.malva), deci o referință la culoare. În relație cu etim.molidului e pus bulgarul molikva, boabele de ienupăr(albastre spre negre), însă poate fi coradical cu alb. mollë (măr; dacic moră sau molă?) din IE *māl- fruit, berry (apple, vine, raspberry). Termenul slav malina(dacă e slav!) o fi fost concurat de un cuvînt tracic. Tot aici intră și hititul mahla(bob de strugure) care ar sta la originea gr.meelon.
    M-am gîndit și la posibilitatea ca ienupărul să fie numit într-un dialect tracic din Bulgaria de azi la fel ca alb.molikë, iar molikv să conțină un sufix genitival sl. -ov…deci ar fi „care aparține ienupărului”. Mda, mi se pare mult, mult mai logic astfel. S-ar putea căuta un radical care explică ienupărul și molidul de-o potrivă, adică prin faptul că e veșnic verde.

    Nalba(lat.malva; exista și malbă?) se mai numește rujulină datorită florilor, deci poate fi o referire la culoarea florilor. Pe de altă parte malachitul vine din grec malakhi (μαλάχη), tot din acest *malgʷ, dar sînt și păreri contrarii care spun că-i vorba de un radical alpin răspîndit pînă la veneți. Deci odată face referire la verdele frunzelor, alteori roșu/mov al florilor.(?!) La fel și în India, roxburghiana face referire la culoarea florilor sau la frunze?

    M-am gîndit și la cazul în care molidul era în original moliv(sau chiar molică), dar s-a contaminat cu denumirea bradului (din motive evidente, fiind specii înrudite) și astfel s-a adăugat acest d (molivd) cu permutările ulterioare. Dus poate fi un sufix IE și singur, dar la fel și -ya sau -wa

    Pentru albanezi molikë ar fi un derivat puțin obișnuit din IE *malgʷ-, dar poate fi și un împrumut din greaca antică prin acest „(+ malákhǟ, molókhǟ, molákhǟ f.)”. E dovedit că-n tracică împrumuturile grecești se de-aspirau (ex: Pulpudeva), deci molikë ar avea sens dacă desemna o nalbă.(din contră, alb. mëllagë(nalbă) e perfect regulat și tracic). Poate măligă e coradicalul lui mëllagë și încheiem acest subiect măcar. Paralela rămâne la nivelul culorilor, roșul meiului și roșul florilor malvei.

    Malbaks are sens în greacă deoarece labiovelarele se transformă în labiale constant, dar niciodată în aspirate kh.

    Comentariu de sorin5780 — Decembrie 11, 2012 @ 11:59 am | Răspunde

    • S-ar putea să avem un radical dacic *măl- sau *mel-, care prin sufixare vor da sensurile ”clei(os), sevă, terci, alunecos” > IE *mel- „sand, clay”

      – pop. molidv, molift (>*molivt), molidar, molete
      – alb.molikë (molid)
      – (mă)măligă și sinonimul înv.mălată (tescovină, mămăligă)
      – măl, mâl, mul ; mălos- plin de măl/nămol/mâl.

      peștele molete și sin. molan ar putea să însemne plin de mâzgă? Dacă nu mă înșel are același sens eng.loach (rar slug); cred că-i numit și „mudfish”.
      Mi se pare greșită etimologia dată în DEX: moale cu sufix -an.
      Cred că pe undeva e asociat cu reg.înv. moiște(guvid) ( > *moliște?).

      Molete sau molan ar putea proveni din *mel(w)ǝ-, *mlō- „to move forward”. Sin.vârlan (vsl. vrŭlŭ, bg. vŭrl, violent, ĭute, adică „vioĭ”) în Muntenia.
      Apoi dacă tot discutăm de molid, care-i posibilitatea să avem și aici un „wayfaring tree” la fel ca bradul, prin același radical IE *mel(w)ǝ-, *mlō- „to move forward”?

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 19, 2014 @ 5:53 pm | Răspunde

      • S-ar putea ca molan și molete să fi însemnat „fraged”, dar ce origine: dacică sau latină? Prea mute dintre sinonime indică acest lucru: moină, moiță, moleac, molâu, moloi.
        IE *(a)mal[a]- / -e-, *(a)mlā- ”soft, weak, tender”

        Pentru culoarea galben-verzui e de văzut și sensul nr. 2 din moiță, ”ciupercă comestibilă galben-verzui”. Am putea avea această culoare intermediară într-un radical IE, la fel ca lat.galbinus – greenish-yellow, yellowish (din oscă avem chealfăd- galben la față; palid.) alb.gjelbër- verde.

        Sinonimul brudă pentru molan (”fraged”?) e asociat cu reg. brudiu (tânăr, necopt) și s-ar putea conecta cu verbul alb.mbruj- a frământa.
        Atât brudiu (brudit) , cât și alb.brydh ( brydhët), pot fi derivate dintr-un verb comun daco-albanez.
        http://en.wiktionary.org/wiki/brydh#Albanian
        http://en.wiktionary.org/wiki/brydh%C3%ABt#Albanian
        Cred că sensul „ripen”(d.fructe) „a se coace” e indicativ pentru derivarea din mbruaj. Poate fi coradical cu brenduș(brădoș)- mucenici. *bred- umflat.

        PS: grindel și var,grindeiușă sunt formate pe baza lui grindă, cu sufixe diminutivale. Nu vin din germană.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 19, 2014 @ 8:06 pm | Răspunde

  10. […] comentariu mai vechi, pe aici, d-l Ioan Albu remarca asemănarea dintre -belc (din ”codobelc”) și belciug (din slavă, la […]

    Pingback de Belc | Istoriile lui Roderick — Martie 7, 2013 @ 11:22 pm | Răspunde

  11. […] mladý etc.). De această etimologie a fost foarte pe-aproape d-l Ioan Albu în comentariile de la https://hroderic.wordpress.com/2009/09/08/intre-galben-si-rosu/ . Brudă = molan (pește), cuvintele pot fi chiar coradicale – PIE *(a)mal[a]- / -e-, […]

    Pingback de A brudi, brudiu | Istoriile lui Roderick — Octombrie 3, 2013 @ 4:28 am | Răspunde

  12. […] nu e lipsit de importanță faptul că maiul de apă este nufărul galben; vezi https://hroderic.wordpress.com/2009/09/08/intre-galben-si-rosu/ și comentariul nr. 9 ( al lui Sorin5780 […]

    Pingback de Mălăuț și mai de apă | Istoriile lui Roderick — Mai 16, 2014 @ 12:14 pm | Răspunde

  13. […] demult @Ioan Albu observa într-un comentariu (la https://hroderic.wordpress.com/2009/09/08/intre-galben-si-rosu/) că reflectă PIE: *bherǝg- ritual yeast bread (starling.rinet.ru, cf. bher-6 ”to roast, […]

    Pingback de Brăduleț | Istoriile lui Roderick — Mai 16, 2015 @ 10:38 pm | Răspunde

  14. Molanul se mai numește morlan sau morlaucă. Dacă numele vine de la culoarea sa, atunci adj.morun (roșcovan) și moruș ar fi înrudite. Poate avem un morlă (*morul) neatestat,, înrudit cu alb.mor, morrë (dark; albastru închis, violet).

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 24, 2016 @ 7:51 am | Răspunde

  15. În anumite zone ale Asiei, cultivarea meiului este legată -interesant- de viața pastorală și transhumanță. Terenul este însămânțat cu mei înainte de plecarea turmelor la munte, iar când se întorc are loc secerișul. Perioada scurtă de vegetație a plantei e un avantaj, ca și adaptarea ei la condițiile de deal-munte și soluri sărace (cf A. Băltărețu, cartea „Fructele pământului”).
    Probabil că la fel stăteau lucrurile și în epoca dacică.
    Meiul a fost și hrana de bază a românilor, până la apariția porumbului.

    Comentariu de Roderick — Iunie 4, 2017 @ 2:37 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: